In perioada 01 septembrie 30 octombrie 2010, S.L.I. Satu Mare are programate urmatoarele actiuni in justitie:
1. 02 septembrie 2010 dosar 2647/83/2010 Sc. Petresti, dosar2642/83/2010 Sc. Berveni, dosar 2641/83/2010 Sc. Andrid, dosar 2636/83/2010 Sc. Sacaseni, dosar2178/83/2010 Sc. Nr.3 Care, dosar 857/83/2010 Lic. Romano-Catplic Carei;
2. 09 septembrie 2010 dosar 1853/83/2010 Colegiul Iuliu Maniu Carei, dosar 3393/83/2010 Sc. I. Creanga, dosar 1054/83/2010 Liceul Ortodox SM;
3. 16 septembrie 2010 dosar 2649/83/2010 Sc. Piscolt, dosar 1631/83/2010 GPP nr.1 Carei, dosar 1634/83/2010 GPP Draga Mea, dosar 1860/83/2010 Colegiul M. Eminescu, dosar 1867/83/2010 Sc. V Lucaciu, doasr 2179/83/2010 Sc.nr.1 carei, dosar 2638/83/2010 Lic. S. Barnutiu, dosar 2640/83/2010 Colegiul Iuliu Maniu, dosar2645/83/2010 Sc.nr.1 Carei, dosar 3665/83/2010 Sc. Nr. 10 SM, dosar 3667/83/2010 Colegiul T. Vuia, dosar 3663/83/2010 Sc. L. Blaga, dosar 3664/83/2010 Colegiul I.I.C. Bratianu;
4. 23 septembrie 2010 dosar 858/83/2010 Colegiul I.Maniu, dosar 1852/83/2010 Sc.nr.1 Carei, dosar 1851/83/2010 Sc. V Lucaciu Carei, dosar2652/83/2010 Sc. Nr. 3 Carei, dosar 2646/83/2010 Sc. Lucaceni, dosar 1630/83/2010 Sc. I. Creanga, dosar 4584/83/2010 Colegiul M. Eminescu, dosar 4519/83/2010 Sc. I. Creanga, dosar 4518/83/2010 Liceul german, dosar 4520/83/2010 Colegiul I. Maniu, dosar 2637/83/2010 Liceul Romano Catolic Carei, dosar 2639/83/2010 Liceul theoretic Crei, dosar 2648/83/2010 Sc. Urziceni, dosar 2651/83/2010 Sc.V. Lucaciu Carei, dosar 1855/83/2010 Sc. O. Goga, dosar 1859/83/2010 Sc. Nr. 7 SM, dosar 1866/83/2010 Sc. Tasnad, dosar 2538/83/2010 Liceul Sportiv, dosar 1639/83/2010 Liceul Ortodox, dosar 1635/83/2010 Sc. A.Haiduc Trip, dosar 2653/83/2010 GPPnr.3 Carei, dosar 1850/83/2010 Sc. Lucaceni, dosar 2644/83/2010 Sc. Capleni, dosar 2643/83/2010 Sc. Camin, dosar 2634/83/2010 SAM Pir, dosar 2535/83/2010 Sc. Sanislau, dosar 856/83/2010 Liceul Barnutiu carei ;
5. 30 septembrie 2010 dosar 4072/83/2010 Sc. D Pop SM, dosar 4073/83/2010 Sc. D Pop SM, dosar 4075/83/2010 Sc. Nr. 1 Negresti, dosar 4071/83/2010 SAM Tirsolt, dosar 4074/83/2010 Sc.nr. 1 Negresti
luni, 13 septembrie 2010
miercuri, 8 septembrie 2010
Câte ore-cur şi câte ore-cap prestează preşedintele Băsescu?
Fostul consilier prezidenţial Andrei Pleşu, în ultimul număr din „Dilema Veche", spunea că "un preşedinte nu trebuie să se dea pe sine drept exemplu de precaritate salarială. E aproape stingheritor să te afli în situaţia de a explica unui preşedinte de ţară că cele 16 ore de predare ale unui profesor au, ca fundal, lungi zile şi ani de pregătire, că actorii nu prestează strict două ore pe seară, ocupându-se, în restul timpului, cu tăierea frunzei la câini, că nu toate meseriile pot fi reduse, cum spunea, cândva, academicianul Grigore Moisil, la numărul de ore-cur petrecute la birou. E nevoie şi de ore-cap, greu cuantificabile".
Declaraţia lui Andrei Pleşu este inspirată dintr-un articol al fostului consilier prezidenţial Zoe Petre. Aceasta explică pe blog cum stă treaba cu academicianul Grigore Mosil.
''Grigore C. Moisil, marele matematician în preajma căruia am avut privilegiul să petrec lungi ani, avea despre programele de lucru o opinie atât de des exprimată încât a intrat în folclorul moisilesc de bază. El (sau discipolii care îl imitau cu umor şi afecţiune, nimeni nu mai poate şti cu precizie) spunea aşa: Matematica NUu se face în orrrhe de birou. Dimineaţă când te scoli, faci matematică; când te speli pe dinţi, faci matematică, şi, dacă nu te speli pe dinţi, faci matematică atunci când nu te speli pe dinţi! Somat să-şi facă public programul de 8 ore de muncă, Grigore Moisil a prezentat odată o foaie de hârtie frumos lineată, pe care scrisese aşa:
Luni
ora 8 - ora 9.50: curs, Amfiteatrul Ţiţeica
ora 10 - ora 11.50: consultaţii, catedră
ora 12- ora 16: timp de gândire, în sectorul de Cultură al Parcului de Cultură şi Odihnă «I.V. Stalin».
Altădată însă, exasperat, i-a trimis rectorului o hârtie pe care scria, mare: Vă rog să precizaţi dacă vă referiţi la ORE-CAP sau la ORE-CUR", scrie Zoe Petre pe blog într-un material intitulat "Necrolog pentru Domnul Trandafir".
Dat fiind faptul că preşedintele Traian Băsescu a anunţat că domnia sa lucrează 16 ore pe zi, avem şi noi o întrebare: câte din aceste ore sunt, domnule preşedinte, ore-cur şi câte ore-cap? Nu de alta, dar după cum merge ţara, e sigur că nu toate sunt ore-cap.
Declaraţia lui Andrei Pleşu este inspirată dintr-un articol al fostului consilier prezidenţial Zoe Petre. Aceasta explică pe blog cum stă treaba cu academicianul Grigore Mosil.
''Grigore C. Moisil, marele matematician în preajma căruia am avut privilegiul să petrec lungi ani, avea despre programele de lucru o opinie atât de des exprimată încât a intrat în folclorul moisilesc de bază. El (sau discipolii care îl imitau cu umor şi afecţiune, nimeni nu mai poate şti cu precizie) spunea aşa: Matematica NUu se face în orrrhe de birou. Dimineaţă când te scoli, faci matematică; când te speli pe dinţi, faci matematică, şi, dacă nu te speli pe dinţi, faci matematică atunci când nu te speli pe dinţi! Somat să-şi facă public programul de 8 ore de muncă, Grigore Moisil a prezentat odată o foaie de hârtie frumos lineată, pe care scrisese aşa:
Luni
ora 8 - ora 9.50: curs, Amfiteatrul Ţiţeica
ora 10 - ora 11.50: consultaţii, catedră
ora 12- ora 16: timp de gândire, în sectorul de Cultură al Parcului de Cultură şi Odihnă «I.V. Stalin».
Altădată însă, exasperat, i-a trimis rectorului o hârtie pe care scria, mare: Vă rog să precizaţi dacă vă referiţi la ORE-CAP sau la ORE-CUR", scrie Zoe Petre pe blog într-un material intitulat "Necrolog pentru Domnul Trandafir".
Dat fiind faptul că preşedintele Traian Băsescu a anunţat că domnia sa lucrează 16 ore pe zi, avem şi noi o întrebare: câte din aceste ore sunt, domnule preşedinte, ore-cur şi câte ore-cap? Nu de alta, dar după cum merge ţara, e sigur că nu toate sunt ore-cap.
marți, 7 septembrie 2010
Priorităţile Ministerului Educaţiei: păpuşi în grădiniţe
Ministerul Educaţiei vrea să doteze grădiniţele din România cu păpuşi care au diferite dizabilităţi sau reprezintă diferite rase. Potrivit site-ului de achiziţii publice, ministerul va aloca 9.306.980 de lei, fără TVA, pentru achiziţionarea a: 12.577 de păpuşi din fiecare set, 12.577 de truse medicale de jucărie, 12.577 seturi vehicule de jucărie, 12.577 jucării adecvate activităţilor de tip casnic şi 12.577 aragaze, frigidere, maşini de spălat rufe, aspiratoare etc.
Licitaţia rămâne deschisă până la data de 11.10.2010, iar achiziţia publică face parte din Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii.
Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ dezaprobă această iniţiativă şi îşi exprimă dezamăgirea faţă de acţiunile ministrului Educaţiei Daniel Funeriu care nu cunoaşte nici acum nevoile reale ale unităţilor de învăţământ preşcolar.
În acest sens îi transmitem domnului ministru o listă cu materialele de care au nevoie personalul didactic din grădiniţe şi copiii, pentru un act educaţional de calitate: reparaţii curente ale clădirilor, mai ales în cazul unităţilor care nu au primit autorizaţie de funcţionare, lucrări de igienizare, materiale de curăţenie şi dezinfectanţi, mobilier, rechizite şcolare, cărţi de poveşti, truse de construcţie care să stimuleze creativitatea preşcolarilor. Acestea sunt doar o parte dintre cerinţele pe care le au colegii noştri, iar problemele şi necesităţile sunt diferite de la o grădiniţă la alta.
În plus, îi reamintim domnului ministru că 2010 este anul în care Guvernul din care face parte a anunţat că este anul în care trebuie să strângem cureaua şi să facem achiziţiile de strictă necesitate. Prin urmare, păpuşile pe care vrea ministerul să le achiziţioneze reprezintă o prioritate?
Licitaţia rămâne deschisă până la data de 11.10.2010, iar achiziţia publică face parte din Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii.
Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ dezaprobă această iniţiativă şi îşi exprimă dezamăgirea faţă de acţiunile ministrului Educaţiei Daniel Funeriu care nu cunoaşte nici acum nevoile reale ale unităţilor de învăţământ preşcolar.
În acest sens îi transmitem domnului ministru o listă cu materialele de care au nevoie personalul didactic din grădiniţe şi copiii, pentru un act educaţional de calitate: reparaţii curente ale clădirilor, mai ales în cazul unităţilor care nu au primit autorizaţie de funcţionare, lucrări de igienizare, materiale de curăţenie şi dezinfectanţi, mobilier, rechizite şcolare, cărţi de poveşti, truse de construcţie care să stimuleze creativitatea preşcolarilor. Acestea sunt doar o parte dintre cerinţele pe care le au colegii noştri, iar problemele şi necesităţile sunt diferite de la o grădiniţă la alta.
În plus, îi reamintim domnului ministru că 2010 este anul în care Guvernul din care face parte a anunţat că este anul în care trebuie să strângem cureaua şi să facem achiziţiile de strictă necesitate. Prin urmare, păpuşile pe care vrea ministerul să le achiziţioneze reprezintă o prioritate?
sâmbătă, 4 septembrie 2010
România cu lanţul de gît
Lanţul e de aur, România nu mai ştim prea sigur ce mai e şi a cui. Realitatea demografică s-a schimbat brusc, ca o furtună sosită din senin. Suntem sub ocupaţie, dar nu se vede nici o armată. Suntem colonizaţi de o populaţie certăreaţă şi nesimţită, venită din nici o stepă, adusă de nici un avion. O populaţie care a evoluat în interiorul corpului naţional, ca fetuşii din Alien, şi care iese acum prin burtă,urland din toţi bojocii: "Am avere, am valoare!"
E ca şi cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o maşină de mal uman care acoperă încet-încet naţiunea lui Sadoveanu, a lui Eliade şi a lui Nichita... Incubatoarele de incubuşi din cartierele periferice, fabricile de cetăţeni ale lui Ceauşescu, tradiţia celor 15 copii în sălaşele de nomazi, cine mai ştie? Lumea de pe stradă nu mai e cea pe care o ştiam din copilărie. Tata Ioan şi Tanti Mimi, familie veche, cu casă în Cezar Bolliac, făcută la 1870, au lăsat în urmă un copil, care a mai făcut un copil, blond şi bucălat şi bine crescut, cu care mă jucam acum 40 de ani. Pană la urmă, a plecat în străinătate, la studii şi nu s-a mai întors niciodată. La fel, jumătate din stradă: urmaşii burgheziei care a avut timp să dospească elite. În locul celor dispăruţi, au apărut rufele colorate întinse la uscat şi boxele scoase pe fereastră.. În locul bunicii care ne spunea să nu scuipăm pe jos, s-a aşezat bunica ce-şi trimite nepoţii după băutură şi scuipă seminţe pe trotuar.
Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca şi cum o prezenţă grea şi absurdă s-ar fi aşezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam că e bine şi mai ales peste ce credeam că e frumos. Cefele groase nu mai sunt de mult buletinul de identitate al bulgarului: cetăţeanul român, cu lanţul de-un kil jumate, îi bate acum obrazul profesorului care se căzneşte să-i educe odrasla: "Bine, bre, crezi că eşti tu mai dăştept? Ia să văd ce maşină ai!".
Noul domn Goe nu mai e nici măcar simpatic: e viitor combinator şi dealer de droguri, viitor culturist, viitor ce vreţi voi, în afară de viitorul ţării lui, care se va mulţumi, de la un punct, doar cu trecutul..
Despre România, alternativa Caragiale nu mai are ce spune. Populaţia care ne înlocuieşte nu mai e nici măcar ridicolă. E dincolo de asta, în sensul cel mai rău şi primitiv cu putinţă. Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor.
Acum cateva zile, am văzut la Craiova parada acestei Românii Noi, triumful Mafiei înhămate la coşciugul lui Caiac, în semn de veşnic respect pentru o viaţă de crimă şi muşchi în sînge... Oamenii ăia care dădeau ordine poliţiei se pregătesc să dea asaltul final, spre puterea oficială, după ce au pus mana pe cea simbolică: ascultăm muzica lor, ne refacem reperele după valorile lor, suntem călcaţi de maşinile lor. Undeva, departe,Uniunea Europeană şi moda corectitudinii politice ne învaţă să mulţumim frumos pentru asta şi să ne ştergem la gură. Am fost o naţiune, devenim o sumă de triburi. Suntem o ţară ocupată de hoarde sosite din pantece de mame eroine. O ţară pusă la respect cu pumnul plin de tatuaje, o ţară în care fiul naiv şi sărac al ţăranului (caţi or mai fi aşa) îşi face educaţia din textele de pe Taraf TV şi meseria de la şuţii cu care se întalneşte la Gara de Nord, cand se dă jos din autobuz.
Marginea lumii s-a răzbunat dand buzna în centru, pusă pe jaful identităţii naţionale, întocmai ca barbarii care năvăleau în Roma, surprinşi că localnicii n-au puterea să lupte.
Ţara cea nouă, care vine peste noi, nu mai are nevoie de ce-am strans în muzee şi-n cărţi.
Dar se va bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de română se poate retrage în privata din curte, unde îşi va îndeplini ultima menire, neprevăzută de nici un critic. În locul ei, discurile cu manele răman să sfideze eternitatea.
Cu ele nu poţi să te ştergi la fund. Chiar dacă ai vrea.
Lucian Mîndruţă
E ca şi cum undeva, în secret, cineva ar fi dat drumul la o maşină de mal uman care acoperă încet-încet naţiunea lui Sadoveanu, a lui Eliade şi a lui Nichita... Incubatoarele de incubuşi din cartierele periferice, fabricile de cetăţeni ale lui Ceauşescu, tradiţia celor 15 copii în sălaşele de nomazi, cine mai ştie? Lumea de pe stradă nu mai e cea pe care o ştiam din copilărie. Tata Ioan şi Tanti Mimi, familie veche, cu casă în Cezar Bolliac, făcută la 1870, au lăsat în urmă un copil, care a mai făcut un copil, blond şi bucălat şi bine crescut, cu care mă jucam acum 40 de ani. Pană la urmă, a plecat în străinătate, la studii şi nu s-a mai întors niciodată. La fel, jumătate din stradă: urmaşii burgheziei care a avut timp să dospească elite. În locul celor dispăruţi, au apărut rufele colorate întinse la uscat şi boxele scoase pe fereastră.. În locul bunicii care ne spunea să nu scuipăm pe jos, s-a aşezat bunica ce-şi trimite nepoţii după băutură şi scuipă seminţe pe trotuar.
Peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca şi cum o prezenţă grea şi absurdă s-ar fi aşezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam că e bine şi mai ales peste ce credeam că e frumos. Cefele groase nu mai sunt de mult buletinul de identitate al bulgarului: cetăţeanul român, cu lanţul de-un kil jumate, îi bate acum obrazul profesorului care se căzneşte să-i educe odrasla: "Bine, bre, crezi că eşti tu mai dăştept? Ia să văd ce maşină ai!".
Noul domn Goe nu mai e nici măcar simpatic: e viitor combinator şi dealer de droguri, viitor culturist, viitor ce vreţi voi, în afară de viitorul ţării lui, care se va mulţumi, de la un punct, doar cu trecutul..
Despre România, alternativa Caragiale nu mai are ce spune. Populaţia care ne înlocuieşte nu mai e nici măcar ridicolă. E dincolo de asta, în sensul cel mai rău şi primitiv cu putinţă. Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor.
Acum cateva zile, am văzut la Craiova parada acestei Românii Noi, triumful Mafiei înhămate la coşciugul lui Caiac, în semn de veşnic respect pentru o viaţă de crimă şi muşchi în sînge... Oamenii ăia care dădeau ordine poliţiei se pregătesc să dea asaltul final, spre puterea oficială, după ce au pus mana pe cea simbolică: ascultăm muzica lor, ne refacem reperele după valorile lor, suntem călcaţi de maşinile lor. Undeva, departe,Uniunea Europeană şi moda corectitudinii politice ne învaţă să mulţumim frumos pentru asta şi să ne ştergem la gură. Am fost o naţiune, devenim o sumă de triburi. Suntem o ţară ocupată de hoarde sosite din pantece de mame eroine. O ţară pusă la respect cu pumnul plin de tatuaje, o ţară în care fiul naiv şi sărac al ţăranului (caţi or mai fi aşa) îşi face educaţia din textele de pe Taraf TV şi meseria de la şuţii cu care se întalneşte la Gara de Nord, cand se dă jos din autobuz.
Marginea lumii s-a răzbunat dand buzna în centru, pusă pe jaful identităţii naţionale, întocmai ca barbarii care năvăleau în Roma, surprinşi că localnicii n-au puterea să lupte.
Ţara cea nouă, care vine peste noi, nu mai are nevoie de ce-am strans în muzee şi-n cărţi.
Dar se va bucura, un pic, de efortul nostru. Cartea de română se poate retrage în privata din curte, unde îşi va îndeplini ultima menire, neprevăzută de nici un critic. În locul ei, discurile cu manele răman să sfideze eternitatea.
Cu ele nu poţi să te ştergi la fund. Chiar dacă ai vrea.
Lucian Mîndruţă
joi, 15 iulie 2010
Impresii de vacanță
Am petrecut 12 zile cu familia la mare, hotel Diamant, Cap Aurora.
Este un hotel lângă plajă, având camere cu vedere la mare. Hotelul este complet renovat. Camerele sunt absolut noi, cu mobilier si baie nouă, frigider și televizor în cameră. Camerele au balcoane. Au transformat hotelul, care înainte avea 2 stele în hotel de 3 stele. Am avut parte de o primire călduroasă. Hotelul are restaurant si sală de mese. Mâncarea a fost foarte bună și îndestulătoare, nu a trebuit completată. Pe bază de carduri valorice, se putea comanda mâncare după preferință.
Orice problemă care poate apărea se rezolvă urgent de către personal. Se face curățenie zilnică în cameră, cu schimbarea periodică a așternutului.
Hotelul dispune de loc de parcare și piscină.
Prețurile sunt de asemenea atrăgătoare. Oferta a fost trimisă membrilor noștri de sindicat și au fost puse și pe blogul slisatumare.
Am plătit pe perioada respectivă, sfârșit de iunie, inceput de iulie, 90 de lei pe persoană/zi, din care 45 de lei era mâncarea. În sezon, prețul este de 115 ron, din care 45 ron mâncarea. Am stat 3 persoane pe două locuri. O persoană fiind copilul.
Am fost să vedem alte hoteluri de 3* în regiune. Cap Aurora, Jupiter, Venus, Neptun. Toate ofertele de 3* erau mai scumpe. Am verificat și pe net. În condiții aproximativ identice.
Imediat în fața hotelului este o plajă bunicică. Cine dorește să facă o plimbare de 1 km, ajunge la plaja Jupiter, frumos amenajată și apa mării mai curată.
Posibilități de distracție. Stațiunea Venus, se află la 200 m de hotelul Diamant, stațiunea Jupiter se află la 1 km. Se poate ajunge pe jos și la Stațiunea Saturn și chiar în Mangalia. Saturn la vre-o 4km. Mangalia lipit de Saturn.
Circulă microbuze la fiecare sfert de oră, Mangalia, Saturn, Venus, Cap Aurora, Jupiter, Neptun, Olimp. Și retur. De asemenea circulă și trenulețul, titicarul, aproximativ pe această rută.
Firmă, organizează excursii de o zi în Bulgaria. Am fost într-o zi cu familia. Ne-am simțit foarte bine, și am vizitat locuri deosebit de frumoase. Merită de mers. Se circulă cu microbuze de 8 locuri. Vă ia din fața hotelului și seara la întoarcere vă lasă tot acolo. Am vizitat Nisipurile de Aur, Cap Kaliakra, Albena, Balcik (am intrat să vizităm Palatul Reginei Maria și grădina Botanică), Varna.
Am văzut locuri minunate. Curate, hoteluri și restaurante foarte frumoase. Prețurile nu sunt mari. Apa mării curată, plaje curate și amenajate. De ce nu putem amenaja și noi românii ceva asemănător? Tot mă întrebam.
Costul unei excursii pentru o persoană este de 80 Ron. Copii sub 7 ani, merg gratuit.
Există și alte distracții. Concerte, Circ pe apă, showuri de muzică electronică, etc.
Am avut o vacanță plăcută.
Cu bine,
Victor Oprea
Este un hotel lângă plajă, având camere cu vedere la mare. Hotelul este complet renovat. Camerele sunt absolut noi, cu mobilier si baie nouă, frigider și televizor în cameră. Camerele au balcoane. Au transformat hotelul, care înainte avea 2 stele în hotel de 3 stele. Am avut parte de o primire călduroasă. Hotelul are restaurant si sală de mese. Mâncarea a fost foarte bună și îndestulătoare, nu a trebuit completată. Pe bază de carduri valorice, se putea comanda mâncare după preferință.
Orice problemă care poate apărea se rezolvă urgent de către personal. Se face curățenie zilnică în cameră, cu schimbarea periodică a așternutului.
Hotelul dispune de loc de parcare și piscină.
Prețurile sunt de asemenea atrăgătoare. Oferta a fost trimisă membrilor noștri de sindicat și au fost puse și pe blogul slisatumare.
Am plătit pe perioada respectivă, sfârșit de iunie, inceput de iulie, 90 de lei pe persoană/zi, din care 45 de lei era mâncarea. În sezon, prețul este de 115 ron, din care 45 ron mâncarea. Am stat 3 persoane pe două locuri. O persoană fiind copilul.
Am fost să vedem alte hoteluri de 3* în regiune. Cap Aurora, Jupiter, Venus, Neptun. Toate ofertele de 3* erau mai scumpe. Am verificat și pe net. În condiții aproximativ identice.
Imediat în fața hotelului este o plajă bunicică. Cine dorește să facă o plimbare de 1 km, ajunge la plaja Jupiter, frumos amenajată și apa mării mai curată.
Posibilități de distracție. Stațiunea Venus, se află la 200 m de hotelul Diamant, stațiunea Jupiter se află la 1 km. Se poate ajunge pe jos și la Stațiunea Saturn și chiar în Mangalia. Saturn la vre-o 4km. Mangalia lipit de Saturn.
Circulă microbuze la fiecare sfert de oră, Mangalia, Saturn, Venus, Cap Aurora, Jupiter, Neptun, Olimp. Și retur. De asemenea circulă și trenulețul, titicarul, aproximativ pe această rută.
Firmă, organizează excursii de o zi în Bulgaria. Am fost într-o zi cu familia. Ne-am simțit foarte bine, și am vizitat locuri deosebit de frumoase. Merită de mers. Se circulă cu microbuze de 8 locuri. Vă ia din fața hotelului și seara la întoarcere vă lasă tot acolo. Am vizitat Nisipurile de Aur, Cap Kaliakra, Albena, Balcik (am intrat să vizităm Palatul Reginei Maria și grădina Botanică), Varna.
Am văzut locuri minunate. Curate, hoteluri și restaurante foarte frumoase. Prețurile nu sunt mari. Apa mării curată, plaje curate și amenajate. De ce nu putem amenaja și noi românii ceva asemănător? Tot mă întrebam.
Costul unei excursii pentru o persoană este de 80 Ron. Copii sub 7 ani, merg gratuit.
Există și alte distracții. Concerte, Circ pe apă, showuri de muzică electronică, etc.
Am avut o vacanță plăcută.
Cu bine,
Victor Oprea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)