APEL
PENTRU SALVAREA
INVĂȚĂMÂNTULUI ROMÂNESC
Doamna/Domnule Senator/Deputat,
Colegiul
Național al Liderilor Federației Sindicatelor Libere din Învățământ, întrunit
în ședința din data de 11 septembrie 2013, analizând situația sistemului
educațional românesc, a constatat:
1. Învățământul românesc a fost constant subfinanțat de toate
guvernările
În timp ce în țările membre ale
Uniunii Europene se alocă, în medie, 5,2% din P.I.B., pentru finanțarea
învățământului, România nu a alocat
nici jumătate din media europeană pentru acest sector strategic – educația.
Așa cum rezultă și din execuțiile bugetare, în ultimii 23 de ani, învățământul
românesc a fost în permanență subfinanțat, iar „roadele” acestei politici
iresponsabile le culegem acum. Prea mulţi ani s-a amânat alocarea unor resurse
bugetare, care, în mod normal, ar fi trebuit să crească an de an, pentru a se
putea atinge, într-un orizont de timp previzibil, standardele europene. Deşi
Legea educaţiei naţionale instituie caracterul de prioritate naţională a învăţământului şi prevede alocarea
anuală din bugetul de stat şi din bugetele autorităţilor publice locale a
minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv pentru educație, prin
Legea bugetului de stat pentru anul 2012 s-a acordat numai 2,5 % din P.I.B.
Efectele insuficientei alocări de
fonduri pentru educație sunt tot mai vizibile şi adâncesc decalajul nu numai
faţă de şcolile ţărilor dezvoltate, dar şi faţă de cel al ţărilor recent admise
în Uniunea Europeană, ţări care alocă pentru învăţământ procente din P.I.B.
mult mai mari decât România.
Fără bani se poate face doar o pseudoreformă, iar învăţământul are nevoie de
fonduri suplimentare pentru a oferi şanse egale tuturor copiilor şi pentru a
putea limita efectele sărăciei prin condiţii mai bune de studiu, prin acordarea
unor facilităţi care să compenseze inegalităţile și să limiteze, în mod real,
analfabetismul şi tendinţa de abandon şcolar care duc inevitabil la
marginalizare socială, la creşterea numărului celor care nu se pot integra pe
piaţa muncii.
2. Salarizarea este nemotivantă, chiar jignitoare, pentru
personalul din învățământ – categoria socio- profesională în care marea
majoritate a salariaților au studii superioare.
Constrângerile impuse de organismele
internaționale în ceea ce privește cheltuielile de personal din domeniul public
și creșterea masivă a numărului de angajați din administrația locală și
centrală au fost cauze care au condus la reducerea cheltuielilor de personal din
învăţământ. Dacă în anul 2004 existau aproximativ 1.000.000 de bugetari, din
care 343.000 erau salariați din învăţământ, în prezent sunt 1.190.000 salariați
în domeniul public, din care 296.000 sunt în învăţământul preuniversitar. Așa
s-a ajuns ca, prin legile de salarizare, personalul din învăţământ să se
regăsească pe pozițiile inferioare ale grilei de salarizare, ceea ce a condus
la degradarea alarmantă a statutului social al acestor categorii de salariați.
În
România, salariul mediu orar din sistemul de educație este de 13 lei brut (2,92
euro) și 9,3 lei net (2,09 euro). Un profesor debutant câștigă 7,08 lei pe oră brut (1,59 euro) , iar un
profesor cu gradul I și o vechime de 25 de ani câștigă 14 lei pe oră brut (3,14
euro) și 9,73 lei net (2,18 euro). Cu alte cuvinte, un profesor în România câștigă într-o lună cam tot atât cât câștigă un
profesor din Luxemburg în patru ore sau cât unul din Polonia în 14 ore!
Nu se poate vorbi de performanţă
în învăţământ, fără o resursă umană motivată financiar.
3. Învățământul preuniversitar este excesiv politizat,
având în vedere faptul că, în majoritatea cazurilor, singurul criteriu pentru
ocuparea funcțiilor de directori este apartenența la unul dintre partidele
aflate la guvernare. Din anul 2008 și până în prezent,
nu s-au mai organizat concursuri pentru ocuparea funcțiilor de directori,
cei mai mulți fiind numiți prin detașare în interesul învățământului. Este
momentul să înceteze acest „provizorat”
permanent la conducerea unităților de învățământ preuniversitar de stat, care
nu servește intereselor sistemului și să se procedeze la organizarea concursurilor de ocupare a
funcțiilor de directori și directori adjuncți din unitățile de învățământ. În
alegerea directorilor
și a directorilor adjuncți, cuvântul decisiv trebuie să aparțină colectivelor
de cadre didactice din unitățile de învăţământ și nu factorilor politici. Numai astfel se va evita ca aceste funcții să fie ocupate și de
persoane compromise moral și profesional, așa cum s-a întâmplat și se întâmplă
și în prezent.
4.Programele școlare și sistemul de
evaluare a elevilor nu mai sunt în consonanță cu realitățile de pe piața muncii
din România.
Federația
Sindicatelor Libere din Învățământ consideră că trebuie regândite programele
școlare, dar și sistemul de evaluare a elevilor, la toate nivelurile. Actualele
programe școlare pun accentul pe latura informativă a elevilor și mai puțin pe
cea formativă, iar prin evaluarea elevilor se urmărește, preponderent, ceea ce
au reținut aceștia și nu capacitatea lor de a aplica practic cunoștințele
acumulate.
5. Legea educației naționale conține
prevederi care afectează direct elevii, cum ar fi structura ciclurilor
de învățământ, cât și dispoziții ce
provoacă blocaje în luarea anumitor decizii de către organele de
conducere ale unităților de învățământ, generate de componența consiliului de
administrație.
Prin Legea
educației naționale au fost minimalizate sau eliminate unele drepturi ale
personalului didactic, de care aceștia au beneficiat în temeiul legislației
anterioare, ceea ce a generat nemulțumiri din partea acestora.
Această
lege conține și numeroase dispoziţii discriminatorii.
Doamna/Domnule Senator/Deputat,
Colegiul
Național al Liderilor Federației Sindicatelor Libere din Învățământ, în numele
celor 173.000 de membri de sindicat ale căror drepturi și interese le
reprezintă, vă solicită respectuos să vă implicați în soluționarea următoarelor
probleme cu care se confruntă sistemul de învățământ și salariații acestuia :
·
Alocarea, începând cu anul 2014,
a minimum 6% din P.I.B. pentru educație, conform art.8 din Legea Educației
Naționale și creșterea ponderii cheltuielilor de personal pentru învățământ,
din totalul cheltuielilor de personal din sectorul public;
Termen: data adoptării, de către Guvernul
României, a proiectului Legii Bugetului de stat pentru anul 2014
·
Modificarea Legii educației naționale,
inclusiv în ceea ce privește statutul personalului didactic, astfel încât să se
elimine discriminările existente în prezent și să conducă la creșterea
calității actului de instrucție și educație, dar și la creșterea gradului de
implicare a cadrelor didactice în luarea deciziilor. Principalele modificări care se impun sunt:
- Reintroducerea normei de predare de 16 ore pe săptămână pentru personalul didactic
care are peste 25 de ani vechime în învăţământ și gradul didactic I;
- Decontarea cheltuielilor cu naveta
cadrelor didactice să se facă de la bugetul de stat, prin Ministerul Educației
Naționale;
- Introducerea prevederilor Legii nr.
315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau programe educaționale
pe suport electronic;
- Reintroducerea sporului de doctorat;
- Posibilitatea pensionării anticipate, cu
cel puțin 3 ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, fără
diminuarea cuantumului pensiei;
- Acordarea gradației de merit și pentru
personalul didactic auxiliar;
-
Introducerea posibilității dobândirii de către cadrele didactice a celei
de-a doua specializări, prin programe de conversie profesională, cu finanțare
de la bugetul de stat;
Termen: 30 Noiembrie 2013
·
Adoptarea unei legi de
salarizare, prin care salariile profesorilor debutanți să crească cu 50 %, iar
raportul dintre salariul de bază maxim al funcției didactice și cel minim să
fie de 2:1. Aceasta este singura soluție pentru
ca meseria de dascăl să devină motivantă și tinerii performanți să fie atrași
către cariera didactică. De asemenea, se impune majorarea salariilor
personalului nedidactic, având în vedere faptul că actualele venituri ale
acestei categorii de salariați, le permit un trai sub limita de subzistență;
Termen: înainte de adoptarea Legii
Bugetului de stat pentru anul 2014
·
Depolitizarea învățământului în
sensul că, în dobândirea funcției de director al unității de învățământ, rolul
determinant să revină colectivului unității și nu factorilor politici;
Termen: 30 Aprilie 2014
·
Regândirea programelor școlare și a sistemului de
evaluare a elevilor, în sensul de a se pune accent pe latura formativă și nu pe
cea informativă, iar prin evaluare să se verifice capacitatea elevilor de a
aplica practic cunoștințele dobândite, pentru a face față cerințelor în
schimbare și competiției de pe piața forței de muncă;
Termen: 31 August 2014.
FEDERAȚIA
SINDICATELOR LIBERE DIN ÎNVĂȚĂMÂNT CONSIDERĂ CĂ SUBFINANȚAREA CRONICĂ A
EDUCAȚIEI, A CERCETĂRII ȘI A SĂNĂTĂȚII, DAR ȘI SALARIILE UMILITOARE DIN ACESTE
SECTOARE DE ACTIVITATE SUNT UN ATENTAT LA SIGURANȚA NAȚIONALĂ, ÎN CONDIȚIILE ÎN
CARE DE ACESTE DOMENII FUNDAMENTALE DEPINDE POZIȚIA PE CARE ROMÂNIA O VA OCUPA
ÎN VIITOR, ÎNTR-O LUME TOT MAI GLOBALIZATĂ, AFLATĂ ÎNTR-O PERMANENTĂ SCHIMBARE!
Parlamentul României, conform prerogativelor legale, are competența să dea soluții
pentru salvarea învățământului românesc ! Iar acest lucru depinde de voința pe
care o aveți, de a vă implica în rezolvarea acestor situații grave.
Cu respect,
PREȘEDINTE,
Simion HANCESCU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu