Cazul Năstase - drama românilor

Am urmărit în direct drama românilor prezentată de domnul Adrian Năstase. Am rămas bulversat și stupefiat, nu am dormit toată noaptea stând cu ochii lipiți de televizor. Mă încercau tot felul de sentimente. Am simțit că se produce o foarte mare nedreptate, că în țara asta se poate întâmpla orice și oricui, că imaginea justiției va suferi mult, implicit și imaginea României, că nedreptatea, minciuna și ipocrizia sunt la cote satanice, că nu mai există clasă politică reală în România. În același timp nu puteam să înțeleg atunci,  sub nicio formă gestul domnului Năstase.

Toată lumea îl cunoștea ca un om puternic, caz în care doi ani de pușcărie fie și cu executare nu putea să prezinte o dramă atât de mare. Atunci, de ce? De ce? Gestul său este consecința unei căderi psihice venite după mulți ani de agasare judiciară? În numele lui Dumnezeu, ce se întâmplă în țara asta?

Multe din comentariile pe care le-am auzit în aceste zile în mass media, sunt imposibile și inacceptabile. Mulți oameni au dat cu părerea în mass media legat de gestul domnului Năstase. Mă mir cum pot fi mulți dintre ei atât de mărunți în judecată.

            Ca să înțelegem gestul domnului Năstase trebuie să înțelegem întâi nivelul la care se află, să înțelegem dimensiunea lui, ca intelectual de rang înalt, ca om politic de mare carieră, ca profesor care îndrumă pașii tinerei generații. Și cred că aici se află cheia.
            Pe de altă parte, se știe că domnul Năstase este o persoană mult prea serioasă, o persoană mult prea responsabilă, o persoană care nu umblă cu cioara vopsită. Orice presupunere că și-ar fi înscenat sinuciderea este imposibilă.

            Pe de altă parte, domnul Năstase nu a făcut un gest disperat, ci un gest calculat și judecat la rece.
            Comandanții de oști care pierd bătălia, sunt urmăriți chiar dacă nu mai sunt în fruntea oastei. Unii din ei preferă să se sinucidă decât să ajungă la umilința și la justiția biruitorilor. Acesta este Adrian Năstase. Este un adevărat conducător care sper să nu fi pierdut definitiv bătălia. 
            Gestul său aproape mediatizat nu reprezintă înscenare, ci reprezintă alarma data de el. Semnalul și mesajul pe care îl dă tuturor că se întâmpla lucruri antidemocratice extrem de grave în România. Și cred că domnul Năstase dorește să arate că pe lângă drama lui personală se află o dramă și mai mare, și anume cea a poporului român.

            Gestul domnei sale este este și o victorie asupra determinării și a destinului personal și colectiv.

            Condamnații care au avut șansa supraviețuirii în urma spânzurării de regulă sunt eliberați. Înseamnă că soarta, sau bunul Dumnezeu mai are socoteli cu ei. Năstase trebuie achitat și eliberat.

Dumnezeu să îl păstreze în viață și să îi dea sănătatea necesară pentru a continua acerba lui luptă pentru democrație.  Îmi este teamă că mesajul lui nu va fi înțeles nici în cele ce urmează.

Victor Oprea