Domnului prof. univ. dr. CRIŞU ANASTASIU Avocatul Poporului,
Bucureşti, Strada Eugeniu Carada nr.3, sector 3,
Federaţia
Sindicatelor Libere din învăţământ, în numele celor peste 172.000 de membri de
sindicat ale căror drepturi şi interese le reprezintă, în temeiul prevederilor
art. 28 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, vă adresează rugămintea
de a sesiza Curtea Constituţională a României cu privire la
neconstituţionalitatea prevederilor art. 195 alin. (1) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României -
Partea I nr. 625/31.08.2012, cu modificările şi completările ulterioare, în conformitate cu dispoziţiile art. 13 lit. f) din Legea nr. 35/1997, privind organizarea şi funcţionarea instituţiei
Avocatului Poporului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Apreciem că
dispoziţiile art. 195 alin. (1) din Legea dialogului
social nr. 62/2011, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, sunt neconstituţionale, fiind emise cu încălcarea prevederilor art. 11,
art. 20, art. 43 şi art. 53 din Constituţia României, republicată,
deoarece:
I. Dreptul la grevă
cunoaşte o consacrare internaţională:
El este stipulat
expres în art. 8 pct. 1 lit. d) din Pactul Organizaţiei Naţiunilor Unite cu
privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat de România
prin Decret nr. 212/1974, (parte a dreptului intern, potrivit art. 11 alin.
(2) din Constituţia României, republicată) care prevede: „7. Statele părţi la prezentul pact se angajează să asigure.,
dreptul la grevă, exercitat în conformitate cu legile fiecărei ţări."
Deşi nici una
dintre convenţiile sau recomandările Organizaţiei Internaţionale a Muncii nu se
referă nici expres, nici exclusiv la dreptul la grevă, aşa cum s-a arătat în
literatura de specialitate, dreptul la grevă se
fondează pe art. 3 din Convenţia O.I.M. nr. 87/1948
privind libertatea sindicală şi apărarea
dreptului sindical, ratificată de România prin
Decretul nr. 213/1957, potrivit căruia „Organizaţiile
de muncitori şi patroni au dreptul să-şi elaboreze statutele şi regulamentele
administrative, să-şi aleagă liber reprezentanţii lor, să-şi organizeze
gestiunea şi activitatea şi să-şi formuleze programul de acţiune", coroborat cu art. 10 din Convenţie, conform căruia „....termenul "organizaţie" înseamnă orice
organizaţie de muncitori şi patroni având drept scop să promoveze şi să apere
interesele muncitorilor sau patronilor"; o
organizaţie a cărei raţiune de a exista este aceea de a apăra interesele
salariaţilor şi care îşi formulează liberă programele de acţiune în acest scop,
este îndreptăţită să poată să facă uz şi de forma de protest cea mai eficientă
în raport cu angajatorul - greva ( Ion Traian Ştefanescu, Tratat teoretic şi
practic de drept al muncii -
2010,
ed. Universul Juridic, pag.828)
II. La nivel european, documentul
care consemnează dreptul la greva este Carta socială europeană revizuită,
adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996 şi ratificată de România prin Legea nr.
74/1999, publicată în Monitorul Oficial nr. 193/ 04.05. 1999, care, în art. 6 privind dreptul la
negociere colectivă consacră, în paragraful 4, dreptul
lucrătorilor şi al patronilor de a iniţia acţiuni colective în cazul unui
conflict de interese, inclusiv dreptul la grevă. Potrivit art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern -
alin. (1) şi (2) din Constituţia
României:
„(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu
bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2)
Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul
intern." Articolul 20 -
Tratatele internaţionale privind drepturile omului - din legea
fundamentală prevede:
„(1)
Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor
fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este
parte.
(2) Dacă există neconcordanţe între
pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care
România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările
internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne
conţin dispoziţii mai favorabile."
Art. 43
din Constituţia României, republicată, stipulează:
„(1) Salariaţii au dreptul
la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.
(2) Legea stabileşte
condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare
asigurării serviciilor esenţiale pentru societate."
III. Se
impun menţionate şi prevederile legislaţiei
naţionale care au reglementat, succesiv, dreptul
la grevă şi drepturile de care beneficiază salariaţii participanţi la aceasta:
1.
Art. 29 alin. (3) din
Legea nr. 15/1991 pentru soluţionarea conflictelor colective de muncă prevedea:
,fe
durata grevei, salariaţii îşi menţin toate drepturile ce decurg din raportul de
muncă, cu excepţia dreptului la salariu şi la sporuri de salariu. "\
2. Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă
(care a abrogat Legea nr. 15/1991) stipula, la art. 54 alin. (3): ,J*e durata grevei salariaţii îşi menţin toate drepturile ce
decurg din contractul individual de muncă, cu excepţia drepturilor
salariate."
3.
Legea nr. 168/1999 a
fost abrogată de Legea nr. 62/2011 a dialogului social, care, la art. 195 alin.
(1) prevede: 9iPe toată durata
participării la grevă contractul individual de muncă sau raportul de serviciu,
după caz, al angajatului se suspendă de drept. Pe perioada suspendării se
menţin doar drepturile de asigurări de sănătate ".
Conform
prevederilor art. 53 din Constituţia României, republicată: „(1) Exerciţiul unor
drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lese si numai daca
se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor si a
libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea
consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru
deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară
într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia
care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fciră a aduce
atingere existenţei dreptului sau a libertăţii'."
Faţă de reglementările anterioare (Legea tir. 15/1991 şi
Legea nr. 168/1999), art. 195 alin. (1) din Legea dialogului social nr.
62/2011, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aduce atingere însăşi existenţei dreptului la grevă, în condiţiile în care, potrivit acestuia, PE DURATA PARTICIPĂRII LA GREVĂ SALARIAŢII ÎŞI PIERD ORICE
DREPT DECURGÂND DIN CALITATEA DE SALARIAT, CU EXCEPŢIA DREPTURILOR DE ASIGURĂRI
DE SĂNĂTATE. CEEA CE CONTRAVINE PREVEDERILOR ART. 53 ALIN (1) din CONSTITUŢIE,
deoarece o asemenea restrângere a exerciţiului
dreptului la grevă nu se impune pentru vreunul dintre motivele expres prevăzute
în articolul mai sus menţionat din Constituţia României (apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii
ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor;
desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi
naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.)
Vă rugăm să aveţi
în vedere şi prevederile Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare - LEGEA
- CADRU ÎN MATERIA RELAŢIILOR DE MUNCĂ, respectiv:
-
Art. 49 alin. (2) - (4):
„(2) Suspendarea contractului individual de muncă are ca efect
suspendarea prestării muncii de către salariat şi a plătii drepturilor de
natură sal ari ală de către angajator.
(3)
Pe durata suspendării
pot continua să existe alte drepturi şi obligaţii ale părţilor decât cele
prevăzute la alin. (2), dacă acestea sunt prevăzute prin legi speciale, prin
contractul colectiv de muncă aplicabil, prin contracte individuale de muncă sau
prin regulamente interne.
(4)
In cazul suspendării
contractului individual de muncă din cauza unei fapte imputabile salariatului,
pe durata suspendării acesta nu va beneficia de niciun drept care rezultă
din calitatea sa de salariat."
-
Alt. 51 alin. (1) lit.
f): „Contractul individual de muncă poate fi
suspendat din iniţiativa salariatului, în următoarele situaţii: participarea la
grevă"
-
Art. 233: „Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor
profesionale, economice şi sociale."
-
Alt. 234:
„ (1)
Greva reprezintă încetarea voluntară şi colectivă a lucrului de către
salariaţi.
(2)
Participarea
salariaţilor la grevă este liberă. Niciun salariat nu poate fi constrâns să
participe sau să nu participe la o grevă.
(3)
Limitarea sau
interzicerea dreptului la grevă poate intetyeni numai în cazurile şi pentru
categoriile de salariaţi prevăzute expres de lege"
-
Art. 235: participarea la grevă, precum şi organizarea acesteia
cu respectarea legii nu reprezintă o încălcare a obligaţiilor salariaţilor
şi nu pot avea drept consecinţă sancţionarea discipl inară a salariaţilor
grevişti sau a organizatorilor grevei"
Există o evidentă CONTRADICŢIE
între Codul muncii - legea - cadru în materia relaţiilor de
muncă - care prevede suspendarea contractului individual de muncă din
iniţiativa salariatului, pe perioada cât acesta participă la grevă (art.
51 alin. (1) lit. f), dar şi faptul că, pe perioada suspendării contractului
de muncă, se suspendă plata drepturilor de natură salarială de către angajator,
cu excepţia situaţiei de suspendare a contractului pe durata cercetării
disciplinare prealabile, şi suspendarea
prevăzută de art. 195 alin. (1) din Legea nr. 62/2011- care instituie o suspendare de drept a contractului de muncă
pe perioada participării la grevă, precum şi lipsirea salariatului de
drepturile care decurg din calitatea de salariat, cu excepţia celor de
asigurări sociale de sănătate.
Lipsirea
salariaţilor participanţi la grevă de orice drept decurgând din calitatea de
salariat (deci inclusiv de vechimea în muncă/în specialitate), cu excepţia
celor de asigurări sociale de sănătate, CONDUCE
LA RESTRÂNGEREA EXERCIŢIULUI DREPTULUI LA GREVĂ? FĂRĂ A FI
ÎNDEPLINITE CONDIŢIILE ART. 53 ALIN. (1) DIN CONSTITUŢIA
ROMÂNIEI, REPUBLICATĂ.
Este evident că, în condiţiile art. 195 alin. (1) din Legea nr.
62/2011 salariaţii, indiferent de sectorul de activitate în care îşi desfăşoară
activitatea, pierzându-şi dreptul la sporul de
vechime şi la alte drepturi decurgând din calitatea de salariat, prin simpla
participare la grevă, fără a fi în situaţia unei suspendări a contractului
individual de muncă din cauza unei fapte imputabile, nu îşi vor mai putea exercita
în mod liber, dreptul la grevă.
In cazul personalului didactic de predare si didactic auxiliar din
învăţământ, ale
căror drepturi şi interese le reprezentăm, prevederile art.
195 alin. (1) din Legea nr. 62/2011, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, afectează substanţial drepturile
acestora.
In cazul acestor categorii de salariaţi, participarea la
grevă le afectează vechimea în învăţământ - în raport de care se
stabileşte salariul de încadrare, cât si vechimea efectivă neîntreruptă în
învăţământ - în raport de care se acordă sporul de stabilitate.
Conform
prevederilor art. 3 lit. A pct.2 din Capitolul I -
Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului
didactic din Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă
personalului didactic şi personalului didactic auxiliar din învăţământ, Anexa nr.
5 la Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a
personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, cu care se aplică şi
în anul 2013 (conform art. 2 din O.U.G. nr.
84/2012), şi care, potrivit art. 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 103/2013
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014,
precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, se va aplica şi în
anul 2014:
„2.
Prin vechime efectivă neîntreruptă în învăţământ
de peste 10 ani se înţelege activitatea depusă atât în calitate de personal
didactic, personal didactic de conducere, îndrumare şi control, cât şi în
calitate de personal didactic auxiliar, cu contract de muncă într-o unitate sau
instituţie de învăţământ ori într-un inspectorat şcolar, indiferent când
vechimea a fost realizată în mod neîntrerupt.
3. De prevederile pct. 2 beneficiază şi profesorii sau
maiştrii instructori care au desfăşurat activitate în perioada 1984-1990 cu
normă întreagă în învăţământul preuniversitar, dar cu plata salariului din alte
sectoare de activitatea
în acelaşi sens
sunt şi dispoziţiile art. 3 lit. E, pct. 1 şi 2 din
Capitolul II - Metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă
personalului didactic auxiliar - a Anexei nr. 5 la Legea nr.
63/2011, conform căruia: „ E. 1. sporul de
stabilitate se acordă pentru o vechime efectivă neîntreruptă în învăţământ de
peste 10 ani personalului didactic auxiliar care îşi desfăşoară activitatea în
învăţământ;
2. sporul de stabilitate se acordă personalului didactic
auxiliar, indiferent de perioada când a fost acumulată vechimea efectivă
realizată în mod neîntrerupt a celor 10 ani în învăţământ;
Ori, în condiţiile în care, perioada participării la grevă nu
este vechime în învăţământ, PENTRU PERSONALUL
DIDACTIC CARE, PÂNĂ LA MOMENTUL INTRĂRII ÎN GREVĂ, NU ÎNDEPLINEA CONDIŢIA
VECHIMII EFECTIVE NEÎNTRERUPTĂ DE PESTE 10 ANI, pentru
acordarea sporului de stabilitate, PARTICIPAREA
LA GREVĂ IMPLICĂ CA, DUPĂ ÎNCETAREA GREVEI, PERSOANA RESPECTIVĂ SĂ DESFĂŞOARE
ACTIVITATE EFECTIVĂ DE PREDARE LA CATEDRĂ TIMP DE 10 ANI. PENTRU A BENEFICIA DE
SPORUL DE STABILITATE.
Este evident că,
în raport de aceste pierderi semnificative de natură salarială pe care le -ar
suporta salariaţii participanţi la grevă, aceste categorii de personal didactic
nu îşi pot exercita, în mod liber, dreptul la grevă şi că, prevederile art. 195
alin. (1) din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare contravin prevederilor art. 53 din Constituţia României, aşa cum am
mai menţionat în cuprinsul prezentei sesizări.
Considerăm că exercitarea
atribuţiilor care vă revin potrivit art. 59 din Constituţia României si art. 13
lit. f) din Legea nr. 35/1997 privind
organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatului Poporului, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, permite
soluţionarea mai rapidă a problemei constituţionalităţii prevederilor art. 195
alin. (1) din Legea nr. 62/2011, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare.
Cu
speranţa că veţi da curs cererii noastre, vă mulţumim.
Cu stimă
Președinte
Simion Hancescu.