luni, 18 ianuarie 2016

Comunicat de presa FSLI -Viitoarea lege a salarizării unice trebuie să elimine actualele inechităţi!



Viitoarea lege a salarizării unice trebuie să elimine actualele inechităţi!


Federația Sindicatelor Libere din Învățământ, care reprezintă drepturile și interesele a peste 178.000 de salariați din învățământul preuniversitar, consideră că noua lege de salarizare unitară trebuie să elimine actualele inechităţi şi dezechilibre în ceea ce priveşte salarizarea personalului din sectorul public. O lege de salarizare construită plecând de la principii corecte presupune ca, fiecare categorie socio-profesională, să fie poziţionată în grila de salarizare în funcţie de rolul pe care-l are în dezvoltarea societăţii.

Este o realitate faptul că învăţământul este un domeniu strategic de care depinde viitorul unei ţări. Din păcate, în România, acest sector de activitate a fost neglijat în ultimii 26 de ani, fiind constant subfinanţat şi consecinţele se văd. O componentă fundamentală a acestui domeniu este resursa umană şi, inevitabil, subfinanţarea a condus la degradarea alarmantă a statutului social al personalului din sistemul educațional. Din cauza salarizării umilitoare, calitatea profesională a dascălilor care au intrat în sistem în ultimii ani a scăzut constant, ceea ce a avut drept consecinţă scăderea calităţii actului instructiv-educativ.

În momentul de faţă, după majorarea salarială de aproximativ 25% din anul 2015, salariul unui profesor debutant este de aproximativ 1.100 de lei, iar al unui profesor la final de carieră este de  aproximativ 2.400 de lei. Jenant!

S-a anunţat public că Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice va elabora proiectul legii salarizării unitare până în data de 10 februarie a.c., lege care să aibă la bază conceptul de „performanţă profesională”, criteriu în funcţie de care să se stabilească nivelul salariilor. Salariaţii din învăţământ consideră că va fi aproape imposibil de evaluat obiectiv performanţa profesională, în condiţiile în care nu există standarde naţionale de evaluare  a competenţelor.

În sistemul de educație, de exemplu, principalul indicator -  în funcţie de care  ar putea fi stabilită performanţa didactică - este progresul şcolar al elevilor, numai că, din păcate, nu există instrumente care să-l poată cuantifica corect. Nu trebuie omis şi faptul că există diferenţe mari între unităţile de învăţământ din mediul rural şi din mediul urban în ceea ce priveşte baza materială, dar trebuie avută în vedere şi condiţia socio-profesională diferită a populaţiei,  în funcţie de mediu (urban/rural), dar şi de zona geografică, care au legătură directă cu performanţa şcolară.

De asemenea, este utopic să  vorbim despre „performanţa didactică”, atâta timp cât programele şcolare sunt complet depăşite şi neadecvate la cerinţele actuale de pe piaţa muncii.

Având în vedere timpul foarte scurt în care se intenţionează să fie elaborat acest proiect de lege, soluţia realistă ar fi ca punctul de plecare să îl reprezinte proiectul elaborat în toamna anului trecut şi, eventual, să se intoducă criterii suplimentare faţă de cele existente, pentru acordarea premiilor individuale.

În ceea ce priveşte  grila de salarizare pentru învăţământ, este imperios necesar să se ia în calcul anumiţi indicatori şi să se aibă în vedere câteva principii.

Unul dinte indicatorii cei mai relevanţi care trebuie avut în vedere la stabilirea salariilor din învăţământ este „P.I.B.-ul per capita”.

În acest moment P.I.B.-ul per capita în România este de aproximativ 35.000 lei. Raportat la acest indicator, salariile profesorilor debutanţi din România - 18.900 lei/an reprezintă 53%, iar salariul maxim – 41.800lei/an înseamnă118%.

În alte ţări europene nivelul salariilor minime, raportate la acelaşi indicator, este:
- 179% în Muntenegru;
- 152% în Germania; 
- 139% în Spania;
- 126% în Grecia etc.

În ceea ce priveşte nivelul salariilor maxime, raportate la P.I.B.-ul per capita, acesta este:
- 306% în Cipru;
- 284% în Muntenegru;
-261% în Portugalia;
- 206% în Germania etc.

Aceste rapoarte evidențiază faptul că, în România, modul de stabilire a salariilor din învăţământ este complet discriminatoriu comparativ cu alte categorii socio-profesionale.

La o simplă analiză a legislaţiei din domeniul salarizării de dinainte de anul 1989 se constată că -  între salarizarea din învăţământ şi cea din alte sectore bugetare: justiţia, armata, administraţia centrală etc. - exista un echilibru, echilibru care a dispărut după 1990. Anexăm extras din legislaţia în domeniul salarizării aplicabilă în perioada 1941-1989.

În prezent, salariul mediu în învăţământ este cu aproximativ 45% mai mic decât salariul mediu din administraţie şi ordine publică şi  reprezintă doar 25% din salariul magistraţilor, situaţie absolut anacronică, în condiţiile în care aproximativ 80% din salariaţii din învăţământ au studii superioare!

Plecând de la acest indicator ( PIB-ul per capita), principiile de bază care ar trebui să stea la baza construcţiei noii grile de salarizare din învăţământ sunt următoarele:
1.    Salariul de bază al profesorului debutant să reprezinte 150% faţă de salariul minim pe economie;
2.    După 15 ani de activitate didactică să se poată ajunge la un salariu care să reprezinte o creştere de 75% faţă de salariul debutantului;
3.    Salariul de bază maxim al unui profesor să reprezinte 150% faţă de salariul profesorului debutant şi să poată fi atins după 25 de ani de activitate didactică. Aceasta presupune existenţa următoarelor trepte de salarizare, având în vedere și faptul că definitivarea în învățământ se poate obține după un an de predare efectivă la catedră:
-        până la 1 an ;
-       1– 5 ani;
-       5 – 10 ani;
-       10– 15 ani;
-       15– 20 de ani;
-       20– 25 de ani;
-       peste 25 de ani.

Această reducere a numărului de tranşe de salarizare se impune, având în vedere că învăţământul este singurul domeniu unde nivelul maxim de salarizare se poate atinge după 40 de ani de activitate, iar numărul acestor cadre didactice este de aproximativ 3.000 la nivel național;

4.    Salariul de bază al învăţătorului/educatorului cu studii medii să reprezinte 80% din salariul profesorului.

Numai dacă vor fi luate în calcul aceste principii la stabilirea noii grile de salarizare pentru învăţământ, putem spera că învăţământul va deveni un domeniu atractiv pentru tinerii performanţi şi cu vocaţie pentru meseria de dascăl.

București – 18 ianuarie 2016

Anexă
SALARIZAREA ÎNAINTE DE ANUL 1989  



Decret-Lege nr.2845/11.10.1941
      -   învățător definitiv cu 8 gradații – 17.150 de lei – cel mai mic salariu din educație;
-       profesor definitiv invatamant secundar cu 8 gradații – 31.450  lei;
-       profesor titular-inv.superior cu 7 gradații – 61.800  lei;
-       conferențiar cu 7 gradații- 38.400 lei;
-       judecător/ procurer de la tribunal– 16.000  lei;
-       judecător/ procuror de la tribunal, cu gradaţia 3- 27.700 lei;
-       procurorul general al ÎCCJ – 64.400  lei - cel mai mare salariu din justiție.

Concluzie: salariul unui profesor definitiv din învăţământul secundar era cu 13% mai mare decât al unui judecător/ procuror de la tribunal, cu gradaţia 3!

Perioada 1974-1989 (Legea 57/1974)
-       profesor cu studii superioare și gradul didactic I – max. 3.675  lei
-       profesor definitiv cu Institut pedagogic- max. 2.370  lei ( peste 26 de ani vechime)
-       învățător cu liceu pedagogic – max. 2.260  lei
-       profesor universitar – max. 5.525  lei
-       conferențiar universitar – max. 4.530  lei.
     -    medic primar de specialitate, cu gradul I –max. 4.975  lei.
-       președinte de tribunal/ procurorul șef – max.4.530  lei
-       procuror – max. 4.315 lei.


Concluzie: salariul maxim al unui profesor din învăţământul preuniversitar  a fost cu 15% mai mic decât al unui procuror!


SALARIZARE ACTUALA
-       profesor cu 40 de ani vechime – 3.480 lei
-       conferențiar universitar –3.800 lei-5.900 lei
-       profesor universitar –  5.900 lei-12.000 lei
-       judecător  Curte de Apel-14.000 lei

Concluzie: salariul maxim al unui profesor din învăţământul preuniversitar reprezintă 25% din salariul unui judecător de la Curtea de Apel, deci de 4 ori mai mic!