joi, 14 iunie 2012

Semne bune

          Odată cu schimbarea guvernului pdl, care a dus țara la margine de prăpastie, a batjocorit toate categoriile sociale și au înfometat populația, în timp ce au adoptat pe bandă rulantă legi prin asumare cu scopul instaurării unui regim dictatorial, în fruntea căruia se afla președintele țării, apar acum primele semne bune.
          Guvernul usl are o sarcină extrem de importantă, și anume readucerea lucrurilor la starea lor de normalitate. Lucru deloc ușor având în vedere că fosta guvernare s-a străduit din răsputeri vreme de ani de zile să strice tot ce s-a putut strica, pe toate planurile. Rezultatele alegerilor în bună măsură va depinde în ce măsură va reuși acest guvern să se mobilizeze și să dea rezultate urgente, câștigând și mai mare încredere a populației, dându-le în schimb speranța în mai bine.
          Primele semne au început să apară. Salariile au fost reîntregite. În același timp scăpăm de neodictatura instalată de portocalii. Dialogul, care a fost desființat până acum, își recâștigă drepturile pe care le are în orice țară democratică. Toate legile adoptate în ultima vreme suferă de vicii evidente, deoarece nu au trecut prin filtrul dialogului, nu au avut avizul Consiliului Economic și Social, organism care practic a fost desființat de slugile dictatorului. Identificarea celor mai importante și mai arzătoare lucruri, care așteaptă rezolvare urgentă depinde de dibăcia guvernului aflat sub presiunea timpului.
          O necesitate urgentă este regândirea și modificarea Legii dialogului social, o lege în forma actuală fără dialog social, adoptat cu forța. Recâștigarea drepturilor de negociere, a drepturilor la proteste în toată regula, și a altor drepturi care trebuie să existe într-o astfel de lege.
          O lovitură importantă dată angajaților din sectoarele bugetare a fost desființarea contractelor colective de muncă la nivel de sector (ramură), permițând doar negocieri de contracte colective de muncă la nivel de unitate, care au o valoare aproape nulă. Contractele colective de muncă la nivel de ramură (ex. Contractul colectiv de muncă la nivel de Ramură Învățământ), aveau caracter de lege, și stabileau drepturile comune tuturor angajaților din acel sector. Și în condițiile existenței CCM, sindicatele s-au luptat mult, inclusiv în tribunale pentru ca să se respecte prevederile Contractelor Colective de Muncă la Nivel de Ramură. Contractele de muncă la nivel de unitate este o bătaie de joc adusă la adresa mișcării sindicale, deoarece ele nu au nici o greutate. Aceste contracte sunt semnate între reprezentanții patronali și liderul de sindicat din unitate. Aceste contracte nu pot să prevadă măsuri de modificare a salarizării personalului, și nu pot să prevadă nici alte drepturi suplimentare care nu sunt prevăzute de lege. Ne întrebăm atunci ce alte drepturi poate să prevadă un contract colectiv de muncă la nivel de unitate, și cine va respecta un asemenea contract semnat doar de câțiva colegi din unitate?
          Ne bucurăm că actual se lucrează pe proiectul noului Contract Colectiv de Muncă la nivel de Ramură Învățământ, care își va recăpăta adevărata lui valoare. În aceste condiții contractele colective la nivel de unitate își pierd total semnificația. Este o altă măsură prin care actualul guvern a demonstrat că pricepe importanța și necesitatea contractelor colective de muncă la nivel de sector de activitate.
          Confederațiile sindicale au făcut toate demersurile și lucrează în această perioadă din plin, pentru readucerea contractelor colective de muncă la nivel de sector de activitate, refacerea Consiliul Național Tripartit, lucrează pentru modificarea, sau chiar refacerea Legii dialogului social, refacerea Codului Muncii, reînființarea CES ului, și multe alte lucruri ce țin de activitatea de sindicat.
          În domeniul educației de asemenea se așteaptă multe lucruri de rezolvat. Legea Educației Naționale în forma actuală este o aberație ce demonstrează incompetența totală și lipsa oricărei previziuni a celor care au lucrat la această lege. După adoptarea legii și după ce legea trebuia practic să intre în vigoare, și-au dat seama că majoritatea prevederilor legii nu se pot aplica. Și atunci au încercat să mai retușeze, pe cât se poate, în unele locuri, prin metodologiile de aplicare a legii. Și aceste metodologii s-au dovedit a fi întortocheate, grele de înțeles, deci inaplicabile. Adevăratele măsuri în domeniul învățământului sunt de maximă importanță și de maximă urgență, în condițiile în care învățământul este la margine de colaps. Primele semne bune încep să apară, cu siguranță datorită prestației domnului ministru interimar Liviu Marian Pop. S-au operat deja unele modificări în legislație, în favoarea elevilor și în favoarea angajaților din sistemul de învățământ. Legea Educației Naționale a suferit deja modificări, și cu siguranță va suferi încă multe alte modificări. Există o luptă pentru redobândirea drepturilor din învățământ, cum ar fi păstrarea titularizării în învățământ, și nu a titularizării la nivel de unitate, regândirea sistemului de bacalaureat pe mai multe nivele, refacerea dialogului între minister, corpul de dascăli, părinți și elevi; păstrarea pretransferurilor din sistemul de învățământ, recâștigarea degrevărilor de normă didactică pentru directorii de grădinițe, dreptul la gradații de merit pentru personalul didactic auxiliar, ș.a.
          Apar primele semne bune.
          Există o vorbă: ”După o catastrofă de obicei lucrurile se îndreaptă, dacă nu vine o catastrofă și mai mare”. Sperăm ca de data asta să nu vină. Să fim optimiști.

Prof. Victor Oprea
Președintele Sindicatului Liber Satu Mare

Un comentariu: