Simion Hancescu, președintele Federației Sindicatelor Libere din Învățământ
(articol aparut in Tribuna Invatamantului nr. 1115 / 12-18.09.2011)
Dezastru, vinovătie, nemultumiri, supărare. Sunt cuvinte grele care s-au regăsit, din păcate, în descrierea educatiei din acest an. Dezastrul... examenului de bacalaureat. S-a anuntat cu surle si trâmbite că rezultatele din acest an au fost cu mult sub asteptări, o adevărată catastrofă a învătământului românesc. După „fotografierea” situatiei s-au căutat vinovatii. Părintii, elevii, profesorii, Ministerul Educatiei, societatea, cine poartă culpa nestiintei? As spune că fiecare dintre părti se face responsabilă. Evident că au început nemultumirile, iar supărarea a fost inevitabilă mai ales că dezastrul bacalaureatului a fost cu... bis.
Ceea ce nimeni nu a făcut a fost să găsească si solutii pentru a rezolva această problemă majoră a scolii românesti si este foarte probabil ca anul viitor să o luăm de la capăt: aceleasi rezultate slabe, aceeasi lipsă de solusii. Ne-am întrebat de ce nu se mai învasă, de ce sunt elevii plictisisi sau profesorii tracasati? Ar trebui să ne gândim la un mod de a reorganiza sistemul de învătământ. Programele scolare trebuie să fie aerisite, astfel încât materia predată să ofere elevilor informatiile de care au nevoie. Avem nevoie de mai multă practică, pentru a forma muncitori calificati, iar sistemul de evaluare, cel putin la examenul de bacalaureat, trebuie să fie diferentiat în functie de competentele elevului.
Părintii sunt la fel de importanti ca si profesorii atunci când este creionat caracterul unui elev. Acestia trebuie să înteleagă faptul că un copil îsi dă interesul pentru învătătură dacă si părintele îi insuflă acest lucru.
Nu vreau să fac o analiză a bacalaureatului sau a sistemului de învătământ, pentru că asta facem cu totii de foarte mult timp. Analizăm, criticăm, ne facem că luăm măsuri, dăm sanctiuni. Ceea ce nu se întelege este rolul fiecăruia dintre noi în acest sistem mare, numit „educatie”.
INCEPUT PENTRU O SCHIMBARE
Anul scolar 2011-2012 este un început pentru schimbare. Primul lucru de care trebuie să dăm dovadă, atunci când vorbim de schimbare, este responsabilitatea. Implicarea în viata comunitătii, retrezirea spiritului civic sunt două dintre elementele importante care vor trasa traiectoria sindicală. Încercăm să fim mai aproape de cadrele didactice chiar de la primul pas făcut în sistem. Vom deveni principalii lor consilieri, astfel încât să transformăm profesia de cadru didactic în ceea ce era pe vremuri, admirată, respectată si plină de satisfactii. De aceeasi consiliere vor beneficia si pe parcursul carierei didactice. Totodată serviciile pe care le vom oferi se vor axa foarte mult pe formarea profesională. În plus, prin intermediul proiectelor vrem să ne implicăm inclusiv în reconversia profesională a membrilor de sindicat având în vedere instabilitatea de pe piata muncii.
Parteneriatele cu organizatii sindicale din străinătate vor fi una dintre sursele „aprovizionării” cu experientă. Vom învăta de la altii cum au făcut ca sindicatul să nu rămână cu o imagine învechită a iesirilor în stradă, a pancartelor sau a sloganurilor rostite, de cele mai multe ori către oameni impasibili.
Ne vom îndrepta privirea si către cei care se pregătesc de absolvirea studiilor superioare si au ca optiune profesională învătământul, printr-o caravană care se va desfăsura în cadrul parteneriatului încheiat între Departamentul pentru Tineret al federatiei si universitătile din tară. Vrem să le explicăm ce înseamnă să stai la catedră, să predai lectia, să evaluezi un elev, să notezi o absentă în catalog. Pare simplu, dar e complicat, pentru că pe umerii dascălilor atârnă responsabilitatea. Dacă vor întelege acest lucru vor fi în stare să ia o decizie mult mai bună, atât pentru ei cât si pentru elevii pe care îi vor avea sub coordonare. Este una dintre modalitătile prin care încercăm să diminuăm numărul suplinitorilor necalificati.
Obiectivele noi nu ne vor face să uităm de alte probleme pe care le au colegii nostri. Salarizarea care să se ridice la asteptările cadrelor didactice rămâne o prioritate pentru federatia noastră. Din păcate, însă cei care au putere de decizie sunt cei aflati la guvernare. O finantare reală, cu cel putin 6% din Produsul Intern Brut se impune dacă vrem să avem calitatea, despre care spunem cu totii că are nevoie educatia din România.
NEVOIA DE A CONSTRUI
Am spus întotdeauna, calitatea în educatie nu se poate face fără motivarea materială a oamenilor si fără investitii. Gânditi-vă la sistemele de învătământ din străinătate, care sunt considerate de guvernele statelor respective, priorităti. Problema finantării educatiei a fost abordată si în forurile de conducere ale Uniunii Europene, acestea atrăgând atentia că există tări unde educatia primeste fonduri insuficiente. România este printre acestea.
Pentru a fi în sprijinul colegilor nostri si pregătiti să intervenim ori de câte ori au nevoie este foarte important să le cunoastem cerintele. „Aproape de oameni”, este deviza care va contura toate actiunile pe care dorim să le facem în acest an, dar oamenii trebuie să stie ce să ne ceară, pentru ca noi să le oferim ceea ce este util pentru ei. Vom dezvolta un parteneriat si mai solid, dar pentru acest lucru avem nevoie de încredere reciprocă.
Noul an scolar va fi cel al verbului „a construi” si cred că fiecare dintre noi va putea să facă acest lucru, dacă stie unde să caute resursele de care are nevoie. Cred în dragostea fată de copii, în respectul pentru profesie si în devotamentul pe care încă le mai au cadrele didactice. Sper ca si societatea românească si cei care o conduc să aprecieze efortul depus de dascălii care învată copiii să scrie, să socotească, să îsi facă un drum în viată. Succes tuturor în noul an școlar!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu