Educația, încotro?

Noul proiect al Legii Învățământului, adică proiectul Legii Educației Naționale, este din start unul foarte contestat, în primul rând de cei care fac parte din sistem, profesori universitari, conferențiari, profesori de liceu, elevi și părinți.

Realitatea este că reprezentanții MECTS degeaba au depus eforturi de a crea o lege modernă și totodată potrivită pentru nevoile de mâine ale elevilor de azi din învățământul românesc, legea propusă de ei este una foarte slabă, din care lipsește orice spirit de viziune reformistă, o lege care pretinde reguli arhaice. Este foarte greu de găsit explicații privind modalitatea în care înțeleg domnii guvernanți și cei de la Ministerul Educației, faptul că nu doresc o reală dezbatere cu factorii sociali implicați. Este greu de imaginat cum, amendamentele aduse de către sindicate dar și unele partide din opoziție nu sunt luate în considerare. Discuțiile pe tema Legii Educației Naționale trebuiau să se desfășoară pe o perioadă de timp mult mai mare, astfel încât să existe timp necesar pentru îmbunătățire. Mai grav este faptul că discuțiile privind proiectul LEN sunt unilaterale, în sensul că cei de la minister susțin ideile din proiectul legii neluând în seamă nici o propunere constructivă venită din partea sindicatelor sau din alte părți. Așa cum a afirmat domnul Liviu Marian Pop Secretar General FSLI, dezbaterea proiectului LEN este ”Dialogul Surzilor”.

Domnii de la MECTS, vor să creeze impresia că proiectul Legii Educației Naționale, este unul foarte bun, că este o lege europeană, în spirit de reformă. Și au încercat tot timpul să sublinieze, în cadrul dezbaterilor, punctele tari ale acestui proiect. Însă, nu au reușit să inducă în eroare pe nimeni , nici măcar un elev de clasa a III-a.

Nu cred că poate fi vorba de un dialog serios din moment ce reprezentanții MECTS nu vor să recunoască nimic în ce privește opinia factorilor sociali.

În primul rând, ar trebui să ne gândim că, o lege concepută la un nivel redus, fără minți cu spirit reformist, și cu viziuni, nu poate deveni o lege bună în nici un caz. Chiar dacă se acceptă toate amendamentele aduse de cei care participă la dezbateri. Căci, dintr-un lucru conceput prost, nu poți să faci un lucru bun, oricât ai cosmetiza. Soluția ar fi ca să se lucreze la o nouă lege a educației, dar de data asta să fie lăsate să lucreze acele persoane care sunt în stare să propună adevărate reforme, persoane competente, persoane care să cunoască problemele reale ale învățământului românesc. Căci, la actualul proiect se pare că au lucrat ”deștepții”.

Dintre cei care au o părere bună despre proiectul LEN, este domnul președinte Băsescu, care a ieșit și a lăudat legea. A spus că toate măsurile de până acum din învățământ au fost doar cosmetizări, și că adevărata reformă va începe cu această lege de calitate, care, aduce pentru prima dată în centrul atenției elevul și nu profesorul. De fapt nu ne miră curajul domnului președinte, căci nu este pentru prima dată când apare în fața presei și vorbește prostii, sau lucruri care nu țin cont decât de viziunea redusă a dânsului și anume aceea de a câștiga electorat. Domnule Președinte Băsescu, ați mințit până acum cu succes, dar nu puteți să păcăliți la infinit poporul român.
Domnul președinte Băsescu, apare la televizor, și face afirmații care ne lasă stupefiați. Ar fi trebuit să ne obișnuim deja cu dânsul, căci nu e pentru prima dată când apare, face afirmații bombă, pe urmă dispare. De curând domnia lui a mai activat o bombă, privind medicii care în procent de 40% pun diagnostice greșite, și că de vină sunt profesorii, pentru că acești medici nu au fost bine educați în școlile românești. Și că educația din România este la pământ, că suntem ultimii în Europa în ce privește educația. Domnule Președinte Băsescu, dacă nu suntem ultimii în Europa, atunci cu aplicarea noi Legi a Educației, care se dorește a ne fi băgat cu forța pe gât, cu siguranță că vom ajunge printre ultimele țări din Europa. Să nu uitați domnule Președinte Băsescu că și dumneavoastră ați urmat o școală în România. Se pare că, parțial aveți dreptate, se greșește în sistemul românesc de învățământ, pentru faptul că ați obținut diplome de înalte studii, și ați demonstrat nu odată, că nu aveți educația minimală de diplomație, necesară oricărei persoane care conduce, fie doar și o clasa de elevi, cu atât mai mult pentru cei care doresc să conducă o țară. De fapt, și domnul Funeriu a demonstrat la rându-i că îi lipsește o minimă diplomație, afirmând că domnia lui nu a văzut nici un profesor murind de foame. Ce așteptări să mai avem? Și de la cine?

Să amintim doar câteva din actualul proiect al Legii Educației Naționale, varianta Funeriu.

În primul rând proiectul Legii Educației Naționale, așa cum este el prezentat, nu asigură finanțarea de 6% din PIB. În realitatea finanțarea este undeva pe la 3 %. În orice caz sub 4%. Ori cu un învățământ subfinanțat, oricine știe că nu poate fi vorba de reformă.

Al doilea aspect, care ridică mari semne de întrebare se referă la încercarea de a desființa titularizările din învățământ, care ar avea efecte dezastruoase. Ar da frâu liber pentru politizarea și mai accentuată a școlilor. Directorii numiți pe criterii politice, vor angaja persoane impuse pe linie de partid, caz în care nu mai poate fi vorba de nici un criteriu de performanță profesională. De unde am deduce că legea urmărește și alte aspecte decât cele ale elevilor.
Singura soluție ce poate duce la un progres imediat în învățământ ar fi depolitizarea reală, pe toate nivelele din Sistemul Educațional, de la Ministru al Educației în jos. Și să se lase loc persoanelor competente să își etaleze adevărata lor valoare, prin politici și practici competente.
Alt aspect, ar fi trecerea clasei a IX-a la învățământul gimnazial. Acum, în multe județe ale țării, s-au desființat școli generale, trecând la predarea simultană, și motivând că numărul de elevi este sub cel prevăzut. Iar acum, nu a trecut nici o luna de când s-au luat deciziile de desființare de școli generale. Ce vom face? Vom înființa înapoi acele școli? Este greu de crezut. Căci actuala structură de școli generale nu va putea absorbi toții elevii de clasa a IX-a. Și dacă putem strica ceva, de ce să nu stricăm? Căci apar întotdeauna ”deștepți”, care cică fac reformă, și intervin în mod brutal în sistem, și mai mult strică. Pe când se vor vedea efectele, nu vor mai fi ei la guvernare. În consecință, nu le pasă de învățământ.

Cum crede cineva că se va face un învățământ mai bun( nu un învățământ reformat și performant, care este deocamdată o utopie) sau un învățământ cât de cât mai bun, cu economie la buget, ;i mărirea numărului de elevi pe clase la toate nivelele? La liceu ajunge acest număr la 30 sau și mai mult. Până și la școlile generale apar clase care vor funcționa peste limita legală, de 25 de elevi. Cum crede cineva că se va putea face performanță, din moment ce se obligă să se predea simultan, la școlile generale (adică un profesor, învățător la două grupe diferite de elevi). Cum se crede că se poate face un învățământ performant, atâta vreme cât dascălii trăiesc la limita existenței, într-un sistem subfinanțat.

Să nu mai vorbim de faptul că, s-a intervenit în ultimii ani și în planurile cadru existente. Planuri cadru, care au fost îndelung studiate și elaborate de specialiști. Ele au fost trunchiate fără nici o logică, din motive de economie, și nicidecum nu pentru a ușura munca elevului, cu toate că au încercat să ne sugereze așa ceva. Prin mutilarea planurilor cadru, a fost îngreunat munca elevului. Căci elevii cu planuri cadru ciuntite, nu vor mai putea asimila ansambluri de cunoștințe, nu vor putea crea un fundament serios, deoarece planurile cadru, care conțin disciplinele și numărul de ore pentru fiecare specialitate, au fost mutilate peste noapte de către persoane care nu au priceput rostul lor.

Suntem într-o criză profundă în ce privește educația. Nemulțumirile acumulate de către personalul din învățământ, nemulțumiri acumulate de către elevi și părinți. Cum să mai poate fi motivat elevul din România să învețe?
Dascălii din România sunt în pragul disperării. Nu numai în ce privește faptul că există posibilitatea de a nu mai avea salariu până la sfârșitul anului, dar și de faptul că, se experimentează în continuare pe spinarea lor și a elevilor, noua Lege a Educației, care nu a reușit să îi convingă sub nici o formă, și care introduce în plus și nesiguranța zilei de mâine, prin desființarea titularizării. Disperați și pentru faptul că nu vor putea să învețe elevii în condiții bune, deoarece legea este proastă, și se răsfrânge asupra lor și a elevilor.

Federația Sindicatelor Libere, împreună cu celelalte federații din învățământ, au făcut calendarul de proteste, care culminează cu greva generală, de curând, și neîncheierea anului școlar. Motivele sunt cele amintite mai sus, legat de Legea educației Naționale, și cele legate de salarizarea în sistemul educațional, care a scăzut odată cu aplicarea noii legi a salarizării unitare. Și această lege se pare că este un alt mare eșec al acestei guvernări, pe lângă Legea Educației, pe care se doreşte să o impună cu forța.

Prof. Victor Oprea
Lider zonal FSLI
Membru în Biroul Operativ Sindicatul Liber din Învățământ Satu Mare

Articol publicat la:
http://www.buletindecarei.ro/2010/04/educa%c8%9bia-incotro.html#comment-818